JUST, -Ă, juști, -ste, adj. 1. Așa cum trebuie să fie; potrivit, corespunzător. V. corect. Forța partidului constă în aceea că el înfăptuiește o politică justă, bazată pe învățătura marxist-leninistă, pe cunoașterea legilor economice obiective. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2690. ◊ (Adverbial) A procedat just. 2. Conform cu dreptatea, cu adevărul; drept, adevărat, întemeiat. Argumentări juste. ▭ Autorul ridică o serie de probleme... și face o serie de observații juste. L. ROM. 1953, nr. 4, 82. ♦ (Despre persoane) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea; drept. Vă știu om just. SADOVEANU, B. 132.