JĂRIȘTE s.f. (Mold.) 1. Jăratec; locul pe care se așază jăratecul (pentru jertfă). Răsturnîndu-i jeriștea cu jărtvele idolești. DOSOFTEI, VS. 2. Locul unde a ars o casă. I-au răsipit casele ... de au rămas numai jăriște. NECULCE;. cf. PSEUDO-COSTIN. Variante: jeriște (DOSOFTEI, VS). Etimologie: jar + suf. -iște. Cf. j ă r a t e c, j e g.