lacrimă s.f. I 1 strop, umezeală, zeamă. O lacrimă îi tremură în colțul genelor. 2 (la pl. lacrimi; de obicei precedat de prep. „în”, „de”, „din”) apă, <înv. și pop.> lăcrimare. Are fața scăldată în lacrimi. 3 (la pl. lacrimi) plângere, plâns¹, plânset, plânsoare. S-a săturat de atâta durere și de atâtea lacrimi. II fig. 1 pic¹, picătură, picur¹, strop, stropitură. Plouă cu lacrimi mari. Zăpada topită se prelinge în lacrimi de pe crengile copacilor. 2 (la pl. lacrimi) amar, amărăciune, calvar, chin, durere, încercări (v. încercare), patimi (v. patimă), păsuri (v. păs), pătimiri (v. pătimire), suferință, turment, <fig.> canon, martiraj, martiriu, otravă, pelin, povară, tortură, <fig.; înv. și pop.> suspin, <fig.; pop. și fam.> pahar. Viața lor a fost plină de lacrimi. III (art.; bot.; reg.) lacrima-miresei = (la pl.) lacrimile-lui-Hristos = lacrimile-miresei v. Tremurătoare (v. tremurător) (Briza media); (la pl.) lacrimile-Elenei v. Iarbă-mare (Inula helenium).