lacună s.f. I 1 gol², lapsus, lipsă, vid, <fig.> hiat. Lucrarea recent apărută completează o lacună în domeniu. Această situație a apărut din cauza unei lacune legislative. 2 (fiz.) gaură, gol². Lacuna se formează în masa unui corp solid prin punerea în libertate a unui electron atomic de valență. 3 (fiz.) vacanță. Lacuna este nodul unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 4 (anat.) lacună osteocitară = osteoplast. Lacuna osteocitară este cavitatea substanței fundamentale a osului, care închide celula osoasă derivată din osteoblast. II (de obicei constr. cu vb. „a avea”, „a fi”) carență, cusur, defect, deficiență, dezavantaj, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, neajuns¹, omisiune, păcat, racilă, scădere, slăbiciune, tară², viciu, <livr.> pasiune, <rar> defectuozitate, <înv. și pop.> rău, <pop. și fam.> boală, meteahnă, <fam.> hibă, <reg.> ciucă, fălincă, madea, melic, nărăvie, parfie, ponos, teahnă, <înv.> demerit, eroare, greșeală, jitie¹, lichea, nedesăvârșire, neputință, răutate, slăbie¹, smintă, <fig.> breșă, fisură, plagă, scorie, <fig.; pop. și fam.> beteșug, <fig.; fam.> codiță. Lacunele lui educaționale sunt evidente.