lateral, -ă adj., s.f. I adj. 1 (despre construcții, elemente de construcție, obiecte etc.) lăturalnic, <înv. și reg.> lăturiș, <înv.> lăturai. Construcția are un corp central și două aripi laterale. Iese în curte printr-o ușă laterală. 2 (despre zone, terenuri, construcții etc.) lăturalnic, lăturaș, limitrof, mărginaș, <reg.> mărginos. Satul nu are o poziție laterală în comună, ci este chiar în centrul ei. 3 (despre drumuri, străzi etc.) izolat, lăturalnic, <pop.> lăturaș. S-a întors acasă pe un drum lateral. 4 (despre rude, grade de rudenie etc.) colateral, <înv.> lăturalnic, lăturaș. Familia ei are multe ramuri laterale. 5 fig. (în opoz. cu „principal”; mai ales despre probleme teoretice sau practice) colateral, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, nesemnificativ, secundar, <fig.> adiacent, lăturalnic, periferic, satelit. Se aduce în discuție o chestiune laterală care nu interesează pe nimeni. II s.f. (fon.) consoană laterală. „L” este o laterală.