latură s.f. I 1 (geom.) <înv.> plasă¹. Laturile opuse ale unui dreptunghi sunt egale. 2 cant, dungă, margine, muchie. Pune cutia de chibrituri pe latură. 3 extremitate, margine, parte. Când se uită la televizor, preferă să stea pe latura stângă a canapelei. 4 (la obiecte) coastă, dungă, parte. Vântul bate în latura dreaptă a vaporului. 5 margine. Pe laturile drumului sunt șanțuri adânci. Pe ambele laturi ale Prutului trăiesc români. 6 (constr.) aripă, parte. Are un apartament în latura nordică a clădirii. 7 (anat.; la corpul oamenilor și al animalelor) coastă, parte, rână, <arg.> surcele (v. surcea). Stă culcat pe o latură. 8 direcție, parte, sens. Tufele își întind ramurile în toate laturile. 9 (geomorf.; înv. și pop.) v. Clină. Coastă. Coborâș. Costișă. Muchie. Pantă. Povârniș. Pripor. Repeziș. Versant. 10 (înv.) v. Regiune. Ținut. II fig. (cu determ. care indică felul, apartenența etc.) aspect, <fig.> dimensiune, parte. Trebuie să se evidențieze latura pozitivă a acestei opere.