leandru sm [At: POLIZU / V: (reg) ~dăr / P și: le-an-dru / Pl: ~ri și lendri / E: it leandro, rs леандр] Arbust mediteraneean din familia apocinaceelor, înalt de până la cinci metri, cu frunze lanceolate, dispuse în verticile de câte trei, cu flori albe, roșii sau gălbui, frumos mirositoare, ale cărui lemn, scoarță și frunze se folosește în medicină și care este cultivat la noi ca plantă ornamentală Si: (înv) rododafin (Nerium oleander).