legal, -ă adj., adv. I 1 adj. (jur.; în opoz. cu „ilicit”; despre acte, instituții, organizații, măsuri ale unor autorități etc.) licit¹, <astăzi rar> legiuit, <înv.> leginic, pravilicesc, pravilnic, pravilnicesc. Certificatul medical este un act legal. Guvernul instaurat este perfect legal. 2 (jur.; despre căsătorie) legitim, <înv.> legiuit. Căsătoria celor doi este legală. 3 (jur.; despre soți) legitim, <înv.> legiuit. În curând tânărul va deveni soțul ei legal. 4 oficial, <înv.> leginic. Este în concediu legal. II adv. (modal; jur.) legalmente, <înv.> pravilicește, pravilnicește. La majorat, tânărul a cerut partea cuvenită legal din moștenirea de la tatăl său.