LEGĂTURĂ s. 1. legătoare, (înv.) legămînt. (O ~ cam șubredă.) 2. (rar) snop, (reg.) smoc. (O ~ de chei.) 3. (pop.) boccea. (Și-a luat ~ și a plecat.) 4. basma, tulpan, (pop.) testemel, (înv. și reg.) peștiman, (prin Munt.) barabun, (Oit., Mold. și Transilv.) cîrpă, (Maram.) șirincă, (înv., în Transilv.) felegă. (Are o ~ pe cap.) 5. mănunchi. (O ~ de nuiele.) 6. (FILOZ.) legătură universală = interdependență. 7. Înlănțuire, (rar) suită. (O ~ logică răsturnată.) 8. conexiune, corelație, înlănțuire, raport, relație, (livr.) consecuție, (rar) conexitate. (Stabilește o ~ între fenomene.) 9. raport, relație, (livr.) contingență, nex, (înv.) legămînt, referință, (grecism înv.) schesis. (Ce ~ este între...?) 10. contact, raport, relație. (A stabili o ~ cu...) 11. coeziune, solidaritate, unitate. (~ existentă între noi.) 12. (CHIM.) legătură heteropolară = electrovalență, legătură ionică; legătură ionică = electrovalență, legătură heteropolară. 13. comunicație. (S-a restabilit ~ între cele două orașe.)