LENTILĂ, lentile, s. f. 1. Piesă optică transparentă, mărginită de obicei de două suprafețe sferice sau de una sferică și una plană, care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. Și-a spart lentilele ochelarilor. ▭ Cartea văzută la Onufrie o avea și Frunză: avea pe scoarță niște lentile și instrumente de privit cerul. CAMILAR, TEM. 84. Era un laborator unde ochii răbdători osteneau pe lentila microscopului. C. PETRESCU, R. DR. 37. 2. Inel metalic care asigură legătura dintre două țevi de metal sau dintre o țeavă și un perete de metal. 3. (În siderurgie) Lupă.