leșinat², -ă adj. (despre ființe) I (med., med. vet.; despre ființe) inconsciu, inconștient, <reg.> petrecut. Bolnavul a fost adus leșinat la spital. După primul pumn primit, boxerul a căzut leșinat la pământ. II fig. 1 (în opoz. cu „puternic”; mai ales fam.; despre ființe sau despre constituția lor) debil, delicat, firav, fragil, gingaș, gracil, neputincios, nevolnic, pirpiriu, plăpând, prizărit, slab, slăbit, slăbuț, șubred, șubrezit, <fig.> fraged, moale, <fig.; fam.> păcătos, <fig.; reg.> macru, teșmenit, <fig.; înv.> subțire. Este leșinat, predispus mereu la îmbolnăviri. 2 (în opoz. cu „intens”, „puternic”; mai ales fam.; despre lumină, surse de lumină) mic, pal, palid, redus, slab, <fig.> anemic, <fig.; pop. și fam.> chior. Încearcă să citească, dar lumina leșinată îi obosește ochii. 3 (în opoz. cu „amplu”, „puternic”, „răstit”, „tare”, „zgomotos”; mai ales fam.; despre sunete, glas, ton) coborât, domol, încet, lânced, lin², mic, moale, molatic, molcom, muiat, potolit², scăzut, slab, stins², tainic, ușor², <fig.> plăpând, somnoros, <fig.; rar> confuz, înecat, <fig.; fam.> slăbănog, <fig.; înv. și pop.> slăbănogit, sleit². Vorbește cu vocea leșinată. De departe se aude freamătul leșinat al pădurii. 4 (mai ales fam.; despre convorbiri, idei, creații etc. ale oamenilor etc.) <fig.> inconsistent. Conversația din salon este leșinată. 5 (fam.; despre ființe) v. Hămesit. Lihnit. Sfârșit. 6 (fam.; despre mirosuri) v. Slab. Vag. III (reg.; despre ființe; urmat de determ. introduse prin prep. „de”, „după”) v. Avid. Insațiabil. Lacom. Mâncăcios. Nesătul. Nesățios. Pofticios. Vorace.