LIHNIT, -Ă, lihniți, -te, adj. (Adesea determinat prin «de foame») Care este foarte flămînd, chinuit de foame, mort, leșinat de foame. Cîinii se alergau, fără chef, lihniți, cu coastele ieșite. DUMITRIU, N. 28. După două zile de drum, toți, lihniți de foame și sleiți de putere, intrau... pe poarta satului. BUJOR, S. 148. Lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Văzînd pe acei doi oameni... lihniți de foame și de drum, le zise... ȘEZ. I 207. – Variante: licnit,-ă (POPESCU, B. III 100), lignit, -ă (CARAGIALE, N. S. 96) adj.