LIVID, -Ă, livizi, -de, adj. (Mai ales despre fața omului) Vînăt, învinețit (din cauza unei emoții, a oboselii, a bolii, a morții). Figurile noastre aveau o înfățișare lividă. C. PETRESCU, S. 238. Lividă era gușa curcanului, ca și cum un început de gangrenă ar fi pus stăpînire pe dînsa. ANGHEL, PR. 94. Livid la față, desfigurat, cu hainele rupte, se zbătea între patru gardiști. VLAHUȚĂ, O. A. 472.