lumânărică sf [At: NEGRUZZI, S. I, 252 / V: (înv) ~man~, ~măn~, ~min~ / Pl: ~rele / E: lumânare + -ică] 1-2 (Șhp) Lumânare (1) (mică) Si: lumânărea (1-2), (îvr) lumânărioară (1-2). 3 (Pop; îcs) De-a ~ca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 (Reg) Bețișor aprins la un capăt cu care se joacă lumânărica (4) Si: (reg) focușor. 5 (Reg) Lumânare (18). 6 (Șîc ~ca-Domnului) Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari alterne, cele bazale în formă de rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic (Verbascum thapsus). 7 (Buc; îc) ~ca-pământului, ~-albastră Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu frunze și flori albastre sau albe-gălbui Si: (reg) beșicuță, doi-frați, intură, inturea, tăietură (Gentiana asclepiadea). 8 (Bot) Lumânare (22).