luntricică sf [At: ODOBESCU, S. I, 140 / Pl: ~icele / E: luntre + -icică] 1-2 (Șhp) Luntrișoară (1-2). 3 Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele acoperite cu pori, cu tulpina întinsă pe pământ și flori galbene-purpurii, violacee sau alburii, dispuse în spice sau capitule (Oxytropis campestris).