lăturalnic, -ă adj., s.m. I adj. 1 (despre construcții, elemente de construcție, obiecte etc.) lateral, <înv. și reg.> lăturiș, <înv.> lătural. Construcția are un corp central și două aripi lăturalnice. Iese în curte printr-o ușă lăturalnică. 2 (despre zone, terenuri, construcții etc.) lateral, lăturaș, limitrof, mărginaș, <reg.> mărginos. Satul nu are o poziție lăturalnică în comună, ci este chiar în centrul ei. 3 (despre drumuri, străzi etc.) izolat, lateral, <pop.> lăturaș. S-a întors acasă pe un drum lăturalnic. 4 (despre elemente de construcție, locuri, încăperi etc.) ascuns², discret, dosnic, ferit, izolat, retras, secret², singuratic, tainic, tăinuit, <rar> lăturaș, <pop. și fam.> dosit, <înv. și reg.> lăturiș, <înv.> singureț, singurit. Se retrage în colțul cel mai lăturalnic al camerei. 5 (înv.; despre rude, grade de rudenie etc.) v. Colateral. Lateral. II adj. fig. 1 (în opoz. cu „principal” mai ales despre probleme teoretice sau practice) colateral, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, nesemnificativ, secundar, <fig.> adiacent, lateral, periferic, satelit. Se aduce în discuție o chestiune lăturalnică, care nu interesează pe nimeni. 2 (despre sentimente, intenții, gânduri etc. ale oamenilor) ascuns², lăuntric, mistic, secret², tainic, tăinuit. Are o admirație lăturalnică față de el. 3 (jur.; despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) ilegal, ilicit, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, oneros, <fig.> murdar, necurat, <fig.; înv.> stângaci. Este implicat în afaceri lăturalnice. III s.m. (în Ev. Med., în Țările rom.) vednaș. Lăturalnicii erau țărani aserviți stăpânului feudal, veniți din alte zone, care locuiau la marginea satului sau a moșiei.