LĂTĂREȚ, -EAȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. Adunarea toată se sculă, cînd intră Grigore... un uriaș în opinci lătărețe. CAMILAR, N. II 266. Flacăra... acum se ridică mai lătăreață și mai îndărătnică. SLAVICI, N. II 4. O minunată plătică lătăreață, vie și grasă. ODOBESCU, S. I 462.