lăuntric, -ă adj. 1 (filos.; în concepția idealistă despre lume) imanent, intrinsec. Un fapt lăuntric există și acționează prin sine însuși, fără o cauză exterioară. 2 adânc, intim, profund, <fig.> tainic. Cercetătorul a reușit în studiul său să descopere natura lăuntrică a fenomenului. 3 (despre însușiri, stări etc. ale oamenilor) psihic, psihologic, spiritual, sufletesc. Pictorul pune în evidență în portretele sale forța lăuntrică a modelelor. Nu are starea lăuntrică necesară pentru a face față unei polemici. 4 <fig.> interior. Nu-și poate ascunde bucuria lăuntrică. Are o forță lăuntrică de invidiat. 5 (despre sentimente, intenții, gânduri etc. ale oamenilor) ascuns², mistic, secret², tainic, tăinuit, <fig.> lăturalnic. Are o admirație lăuntrică față de el.