MABEIN s. n. (Turcism) Camera de audiențe a sultanului; p. e x t. camera personală a domnului. Domnul. . . dimineața iase dinlăuntru de la casa ce să cheamă mabei și vine în spătărie. GHEORGACHI, CER. (1762), 274. Cîndu propriia domnul pe boieri după masă, făcînd giocuri.. . mergea și înlăuntru la maibent și cîteodată aducea domnul pe doamna... și să făciia un gioc de obștie. id. ib. 283. Întîlnindu-mă ieri la mabein ( = cabinetul împărătesc), a cerut stăruitor. . . bani în sama celor ce datorim (a. 1835). IORGA, S. D. XI, 32. Mabeinul (cel) mare = camera de audiențe a domnului. Slujbașii mabeinului celui mare domnesc sau odaia jalobelor, ce se pot socoti ca niște șambelani de curte (a. 1857). ȘIO II₂, 73. Mabeinul mic = iatacul domnesc. Mabeinul mic sau iatacul lui vodă (a. 1857). ap. TDRG. Accentuat și: mabein. – Și: mabei, maibent, babein (ȘIO II₂, 73), mabeu (I. BRĂESCU, m. 67) s. n. Din tc. mabeyin, mabeyn.