MAGHERNIȚĂ, maghernițe, s. f. 1. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată (v. cocioabă) sau construcție primitivă în formă de casă (v. baracă). Dimineața de mult, cînd se deschid măcelăriile, [cîinele] venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. I 311. Casa unde am pășit la învățătura buchiilor era o magherniță posomorîtă. I. BOTEZ, ȘC. 31. O magherniță de scînduri... adăpostește pietrele morii. MACEDONSKI, O. III 30. 2. (Învechit) Bucătărie (la o mănăstire). Maghernițele sau cuinile... coprindeau o vatră largă. ODOBESCU, S. I 443.