MAGHISTRATUALICÉSC, -EÁSCĂ adj. (Învechit, rar) Care se referă la magistratură (1), al magistraturii. În Atina. . . ocîrmuirea să încredințasă unor persoane maghistratualicești, pre carii îi numisă arhonte. MOLNAR, I. 250/19. - Pl.: maghistratualicești. – Maghistratual + suf. -icesc.