magnitudine s. f. ♦ 1. (geol.) Grad de intensitate (a unui cutremur de pământ) ◊ „Magnitudinea cutremurului, după Scara Richter, a fost estimată la 7,3.” Sc. 6 III 77 p. 2. ◊ „Șocul principal, de magnitudine 7,4 grade [...] nu s-a mai repetat.” Sc. 10 III 77 p. 5. ◊ „În ziua de 9 martie 1979 [...] s-a produs în regiunea Vrancea [...] un cutremur cu magnitudinea de 4,4 (scara Richter).” R.l. 10 III 79 p. 5; v. și Sc. 17 IV 79 p. 6. ♦ 2. (astron.) Grad de mărime ◊ „Este vorba de o galaxie spirală, cu magnitudinea 15, care se află la o distanță de 400 milioane ani-lumină de Pământ.” Sc. 5 VI 85 p. 5 (din fr., engl. magnitude; LTR, LGG; DTP; DN, DEX – alt sens, DN3)