MAIESTÁTE s. f. 1. Suveran, monarh. Prea-înalta voie a chesaro-crăiescului maiestat (a. 1783). IORGA, S. D. XIII, 13. Un stat înalt și nobil, un port de maiestate, O frunte mare, scoasă, ce cugetă departe. HELIADE, O. I, 230. [Petru Rareș] nu se înjosește, nu sărută mîinile, nu mărturisește prin actele sale că ar fi dobîndit coroana numai de la sacra maiestate polonă. XENOPOL, I. R. V, 59. ♦ (Învechit) Autoritate, putere supremă; suveranitate. Supt maiestatea. . . coroanei apostoliceștei crăimi a Ungariei. ECONOMIA, 150/21. Fieștecarea cojniță [de albine] închipuiaște o soțietate omenească, întru carea iaste crai, maiestate și însoțire. ib. 173/2. 2. (De obicei urmat de un adj. pos.) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. V. m ă r i e¹, î n ă l ț i m e. Despre această ticăloasă stare, maiestatei sale credincioasă înștiințare au făcut. ST. INST. 8/3. Mâiestățile sale au fost la eczerciție (muștru). AR, 9^l/27. Majestatea sa, împăratul, au demîntat asta. GR. R. N. II, 18/15. Toate acele preparative se făceau pentru celebrarea intrării în orașul Kissingen a maiestății sale elenice. FILIMON, O. II, 182. Cătră. . . preaputinciosul împărat. . . maiastatul lui celui împărătesc, preamilostivul mieu stăpîn (a. 1885). CAT. MAN. I, 443. Nu ți-ai iubit poporul, majestate, Sau nu l-ai înțeles, și e totuna. VLAHUȚĂ, O. A. I, 39. Majestatea sa, augustul suzeran, garanta viața, libertatea și averea tuturor raialelor sale. CAMIL PETRESCU, O. III, 82. Auziți ce zice majestatea sa, adăugă rotunjind mieros pe „majestatea sa”. PREDA, M. 127. Maiestata sa regele. ALR II 2855/812. Maiestata sa regina. LB. 2856/812. 3. Aspect grandios, care trezește admirație; măreție. Cf. m a i e s t o s (2). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Majestatea naturei. GENILIE, PRINCIP. V/27, cf. NEGRUZZI, S. I, 197, BART, E. 123. ♦ Prestanță, demnitate (a ținutei, a expresiei). Era bărbătesc, boieresc, cu tărie, plin de netemere și de maiestate (mărime). MAIOR, T. 94/25. Regala majestate [a copilei] mai mult încă străluce Prin faptele acelea de umile deprinderi. HELIADE, O. I, 310. El întrunește-n sine o triplă maiestate. ALECSANDRI, P. III, 215, cf. 135. Mai multă majestate și frumusețe în descripții aduc aminte să fi citit de mult. MACEDONSKI, O. IV, 60. Majestatea mersului și îmbrăcăminții erau aproape caricaturizate. CAMIL PETRESCU, O. III, 68. ♦ Caracter solemn, care impune respect. Revoluțiunea grecilor din Elada și din celelalte provincii ale Imperiului otoman... este plină de severitate și de o lugubră maiestate. FILIMON, O. I, 279. Cît de măreață ești Sub palida, duioasa și sacra maiestate A morții. ALECSANDRI, T. II, 186. – Pl : (1) maiestăți. – Și: majestate (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măiestate, (regional) maiestátă s. f.; (învechit) maiestát, maiastát subst. – Din lat. maiestas, -atis, fr. majeste. – Maiestat, maiastat < germ. Majestät.