MÁNCO s. n. Ceea ce lipsește; s p e c. lipsă de bani constatată la încheierea unei socoteli; pierdere din cantitatea de marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. Prisosul de salarii rezultat pe urma „mancurilor” de altdată. ARDELEANU, V. P. 260, cf. 125. Manco de casă. - Și: (neobișnuit) manc (pl. mancuri) s. n. – Din it. manco.