mártir, -ă s. (ngr. mártyras, d. vgr. mártyr și mártys, de unde și lat. mártyr, mártyris, it. mártire, sp. mártir. V. martur). Mucenic, cel care a suferit moartea susținîndu-șĭ ideile luĭ religioase orĭ științifice. Fig. Om care a suferit mult. – Fals martír (după fr. martyr).