MARTIR, -Ă, martiri -e, s. m. și f. Persoană care îndură chinuri sau moartea pentru convingerile sale, pentru o credință ¹ sau o atitudine; mucenic. Martir iubite a libertății, Tu mori departe de-al tău pămînt! ALECSANDRI, O. 96. Persoană care suferă chinuri morale sau fizice provocate de cineva sau de ceva. Nu mă mărit! repetă Laura cu o liniște tristă de martiră. REBREANU, I. 88. Prin arșița caniculară, semnîndu-și pașii pe asfalt, Porni din nou martirul nostru de la un cap la celălalt Cutreierînd tot Bucureștii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 10.