MASIV², -Ă, masivi, -e, adj. 1. Care se prezintă ca o masă compactă și relativ mare. Contrastul dintre siluetele lor masive [ale munților]... și suprafața liniștită a Oltului dă naștere unei frumuseți intense. BOGZA, C. O. 253. Într-o masivă coloană înaintau pe Griviței muncitorii de la calea ferată. PAS, Z. IV 84. ♦ (Despre obiecte sau despre materialele din care acestea sînt confecționate) Plin, dens, greu. Inelul masiv pe care Mișu îl purta la degetul cel mic. DUMITRIU, B. F. 141. Într-o altă sală... se află expuse mii și mii de obiecte de aur. Predomină vasele și candelabrele de aur masiv. STANCU, U.R.S.S. 69. Obiecte masive de bronz și de argint. ODOBESCU, S. I 336. ♦ (Despre construcții) Trainic, solid; mare și impunător. Clădirile sînt masive, elegante și zvelte în același timp. STANCU, U.R.S.S. 111. ♦ (Despre persoane) Mare, impunător, voluminos. Sosește din urmă colonelul, greoi și masiv. CAMIL PETRESCU, U. N. 273. 2. Care se găsește sau se produce în cantități mari; pe scară întinsă, amplu. O dată cu planul cincinal au început construcțiile masive de locuințe muncitorești. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5.