mátcă f., pl. e și mătcĭ (bg. mátka, regină de albine, albie de rîŭ, matrice, dim. d. vsl. mati, mamă; rut. rus. mátka. V. maĭcă, matiță, mătăcĭune, bezmetic). Regina albinelor. Stup din care aŭ roit alțĭ stupĭ. Matiță, fundu năvoduluĭ. Matrice. Albia (patu) unuĭ rîŭ, firu apeĭ (talvegu): rîu a ĭeșit din matcă. La un registru, acea parte care rămîne și care e identică cu chitanța eliberată și ruptă tot din el: registru cu matcă (saŭ cu cotor). Fig. A reveni la matcă, a te înturna acolo de unde te-aĭ depărtat (de ex., într’un partid). V. teapă.