MEDIOCRITATE, mediocrități, s. f. 1. Starea celui mediocru; faptul de a fi mediocru. Mediocritatea, prostia ori incultura lor mă exasperează. Aceștia nu sînt artiști. SADOVEANU, E. 173. Este peste putință a organiza cevași și a face cevași cu atîția oameni pătimași și invidioși în mediocritatea lor. GHICA, A. 566. ◊ (Personificat) În jurul lor mediocritatea, nerușinarea, viclenia triumfă, au o statornicie exasperantă. VLAHUȚĂ, O. A. III 109. 2. Om mediocru, scriitor sau artist lipsit de talent, fără merite. Din citirea acestei analize, publicul își va forma o mai sigură judecată literară și se va învăța la rîndu-i să analizeze. Pentru mediocrități, ea va fi cazul Meduzei; pentru scriitorii de talent, oglinda greșelilor de evitat. MACEDONSKI, O. IV 53. – Pronunțat: -di-o-.