MEREU¹ adv. (Indică continuarea sau repetarea unei acțiuni ori durata neîntreruptă a unei stări) Neîncetat, necontenit, într-una, fără răgaz, continuu. Ghervane vechi... Se duc spre munți și curg mereu din zare. IOSIF, P. 26. Dincă... mereu își scoate ceasornicul, mereu privește pe fereastră. VLAHUȚĂ, O. A. 208. Deasupra criptei negre a sfîntului mormînt Se scutură salcîmii de toamnă și de vînt, Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. EMINESCU, O. I 129. ◊ (Întărit prin «tot») Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mînă rece. EMINESCU, O. I 120.