meréŭ, -éĭe adj., pl. f. tot așa (cp. cu ung. merö, curat, absolut). Vechĭ. Continuŭ, întins, imens: codri mereĭ, pădurĭ mereĭe (și azĭ în Trans.: cît e dealu de mereŭ). Pod mereŭ (și azĭ în Serbia), pod permanent, stabil, fix (nu umblător). Est. Lemn mereŭ, lemn rătund, obleț, nedespicat (V. drughinar). Adv. Continuŭ, neîncetat, într’una: ploŭa mereŭ. Trans. Ban. Olt. Încet, domol: stăĭ mereŭ!