MERITÓS, -OÁSĂ adj. (Despre oameni sau despre acțiunile, realizările lor) Care are merite, este (destul de) bun, reușit, valoros. V. m e r i t o r i u. Primarul Mizilului este un tînăr foarte meritos. CARAGIALE, O. I, 264. Să se convingă și directorul că are într-însul un colaborator meritos. REBREANU, R. I, 243. Elevii merituoși. . . primesc, din partea statului, burse, cămin și cantină. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 396. Acest scenariu e o lucrare merituoasă prin concepțiile înaintate pe care le propagă. V. ROM. martie 1954, 274. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. Din dorința meritoasă de a ne instrui și orienta, urmărim profesional articolele de critică științifică. LOVINESCU, C. V, 38. - Pl.: meritoși, -oase. – Și: merituos, -oásă adj. – Merit + suf. -os. – Merituos, prin apropiere de defectuos, fastuos etc.