mers¹ sn [At: NECULCE, L. 42 / V: (reg) mes / Pl: ~uri, (îvr, 14) merse / E: merge] 1 Deplasare dintr-un loc într-altul Si: (înv) mersei, mergere (1), umblet. 2 (Îs) ~ul trenurilor (sau vapoarelor) Orar după care circulă trenurile (sau vapoarele). 3 (Îas; pex) Tabel sau broșură care cuprinde mersul (2) trenurilor. 4 (Îlav) Din ~ Fără a se opri, sau a opri pe altcineva din înaintare. 5 Fel de a merge al cuiva Si: (îvp) mersură (1), (rar) mersătură (1), pas, umblet. 6 Ritm sau viteză cu care merge cineva Si: (îvp) mersură (2), (rar) mersătură (2). 7 (Îcr întors) Plecare. 8 (Rar) Curs al unei ape curgătoare. 9 Ieșire a fumului, a gazelor etc. 10 Evoluție a unui fenomen, a unui proces etc. Si: dezvoltare, desfășurare. 11 Mod de desfășurare a unui fenomen, a unui proces etc. Si: curs, ritm. 12 (Îs) ~ înainte Progres. 13-14 (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. 15 (Îvr) Fel de a acționa. Si: procedeu.