MESERIÁȘ, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care are (și practică) o meserie (1); meșteșugar, (învechit) meșteșugaș, meșteșugareț, (învechit, rar) meșteșugarnic. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben, articulat, de meseriaș, C. PETRESCU, Î. II, 181. Și astăzi spunem de un meseriaș priceput că e un artist. CV 1 949, nr. 6, 34. N-o sâ-l lase să putrezească într-o gheretă, mai cu seamă că are nevoie de meseriași. V. ROM. octombrie 1 954, 135. Negustorimea și meseriașii care-și au averile și muncesc la rostul lor. CAMIL PETRESCU, O. II, 46. În actuala structură socială există și meseriașii, care își bazează existența pe muncă proprie. PR. DREPT, 30. - Pl.: meseriași, -e. – Meserie + suf. -aș.