Definiția cu ID-ul 1302735:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÉTRU s. m. I. 1. (Denumirea obiectului măsurat se introduce, de obicei, prin prep. „de”) Unitate de măsură a lungimii egală cu a zece milioana parte din sfertul meridianului pămîntesc. Unimea lungimii se numește metru, care este una din zece milioane a arcului din meridianul Parisului, ce se-ntinde de la pol pînă la ecuator. HELIADE, A. 58/2. 6 mii de metruri (5 806 stînjini). CR (1 830), 1512/23. Lungimea unei linii este deci reprezentată prin un număr zecimal carile însamnă cîte ea cuprinde metre. ASACHI, E. III, 18/13. Spre a măsura depărtările, trebuie să se ia oarecare lungime drept unime de măsură, care este. . . metrul. CONV. GEOM. 83/5, cf. 49/28. O sută de metre. ROM. LIT. 3862/6. S-a luat a zecea milioanelea parte din această lungime. . . pentru valoarea metrului. DRĂGHICEANU, C. 68. Una din acele părți a fost luată ca unitate de lungime, dîndu-i-se numirea de metru. CLIMESCU, A. 201, cf. N. A. BOGDAN, C. M. 173. Unitatea de lungime este metrul. ENC. TEHN. I, 45. Să nu uităm să luăm 10-12 m de sfoară. VÎN. PESC. noiembrie, 1 964, 21. cf. BL VI, 213, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, CV 951, nr. 3-4, 46, ALR I 1 759/59, 65, ALR II 5 232/192, A II 6, MAT. DIALECT, I, 79, 181. (Denumirea obiectului măsurat este subînțeleasă) După vreo cinci sute de metri, aflăm ce-a fost. CAMIL, PETRESCU, U. N. 348. Mi-s năroit. – Dă cîți metări? – Dă trii. ARH. FOLK. III, 145. Metru pătrat = unitate de măsură a suprafeței, egală cu suprafața unui pătrat cu latura de un metru. Cf. COSTINESCU, 263, DM. Metru cub = unitate de măsură a volumului, egală cu volumul unui cub cu latura de un metru. Doborîtorii și fasonatorii trimit zilnic, la vale, sute de metri cubi de lemn. SCÎNTEIA, 1 953, nr.774. Cărau niște piatră la metru cub cu alde Pisicaru. PREDA, D. 124. Erau muncitori buni și-și făceau o socoteală simplă. Lucrau la metru-cub. GALAN, B. I, 358. ♦ (Prin estul Transilv., în forma metăr) Cot (unitate de măsură a lungimii). Cf. ALR I 1 759/59, 65.** (Transilv., Ban., Maram.; în formele metăr, meter, metîr) Unitate de măsură pentru capacități sau pentru greutăți, variind, după regiuni, de la 15 pînă la 100 de kg. V. f e l d e r ă, m i e r ț ă. Cf. VICIU, GL., T. PAPAHAGI, M. 93, ALR II 4 285/27, 47, 76, 105, 219, 353, ALR SN I h 182/2, A II 6. 2. Instrument care servește la măsurarea lungimilor (alcătuit dintr-o riglă sau dintr-o bandă gradată de metal, de lemn, de pînză etc.) egal cu un metru (I 1). Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben, articulat, de meseriaș, C. PETRESCU, I. II, 181. Aici aveți un metru, un pluviometru. ARGHEZI, C. J. 184. Mă duc eu la alde Iangă, iau metrul lui de croit și se apucă Ilie și măsoară. PREDA, D. 124. ◊ Metru etalon v. e t a l o n. 3. (Regional, mai ales la pl.) Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (I 1); stivă de lemn de acest fel, înaltă și lată de aproximativ un metru. V. s t e r. Mă duc la metri, la tăiat stînjeni de lemne în pădure. PAMFILE, J. III, 91. Îl tai de metăr. ALR I 984/190, cf. 984/215, 387. 402. 704. 708. 1 759/59. Cănești cu niștecâneală niște metri în pădure. ALR II 3 51.5/414, cf. 6 411/537. Lucrăm la făcut și la scos metări din pădure. MAT. DIALECT, I, 181. II. 1. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. e x t. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. V. m ă s u r ă (I 7). Românii n-au avut alte metre decît mai întîi pe cele vechi ale moșilor lor și, mai la urmă, pe cele din cîntecele naționale. HELIADE O. II, 124. Metrul de patrusprezece și de treisprezece silabe. . . s-a văzut de mai mult că e singurul metru ce se cuvine limbii rumânești. id. ib. 127. Cîntecele de război cer un metru scurt, agitat, nervos, o limbă îndesată, aspră și îndrăzneață. F (1877), 410. Rime și metruri imposibile. MAIORESCU, CR. I, 312. Odă (În metru antic) [Titlu]. EMINESCU, O. I, 199. Inimi reci ca vîntul iernii, psalmodii pe-același metru. . . Știu că versurile mele în adîncul vostru tac. MACEDONSKI, O. I, 95. Faptul că Ovidius putuse aplica limbii getice. . . metrul latin. . . e o dovadă că această limbă era satisfăcător de maleabilă. PÂRVAN, G. 167. E singura poezie erotică din acea fază scrisă în metrul iambic. IBRĂILEANU, S. L. 158. Sprinteneala metrului popular. V. ROM. ianuarie 1954, 217. 3. (Muz.) Ritm în care toate duratele sînt identice, iar accentele de intensitate egală apar. la intervale de timp egale. Cf. TIM. POPOVICI, M. – Pl.: metri și (rar, n.) metre, metruri. – Și: (regional) métăr, méter (VICIU, GL., T. PAPAHAGI, M. 225), métîr (T. PAPAHAGI, M. 225) s.m. – Din fr. métre, lat. metrum. – Metăr, meter, metîr < magh. méter, germ. Meter.