MEZEL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Diferite feluri de salam și preparate similare. Masa era plină cu tot felul de mezeluri. BUJOR, S. 117. Cîte un mezel, cîte un păhăruț de vin. VLAHUȚĂ, la TDRG. Sare repede jos, plătește birjarului și, încărcat în buzunare cu mezeluri sună destul de emoționat. CARAGIALE, O. II 233.