MIASMÁTIC, -Ă adj. (Învechit) Care conține sau emană miasme; plin de miasme. Duhoarea acea putredă, puturoasă și miazmatică a bolnavilor. CUCIURAN, D. Î. 30/7. Înveninarea miasmatică [a aerului]. MAN. SĂNĂT. 21/26. Medicațiune împotriva . . . gazurilor miasmatice. ib. 376/1, cf. STAMATI, D., POLIZU, COSTINESCU, LM. Bălțile . . . produc întotdeauna, în aceste paragini, emanațiuni miasmatice. F (1875), 277, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. - Pronunțat: mi-as-. – Pl.: miasmatici, -ce. – Și: miázmatic, -ă adj. – Din fr. miasmatique.