MICROSCÓPIC, -Ă adj. 1. Care are dimensiuni vizibile numai cu microscopul. Cf. NEGULICI, POLIZU, PROT.-POP., N. D. Se admit niște animale microscopice numite microbi drept cauza tutulor boalelor epidemice. MAIORESCU, L. 157. Pasteur a descoperit. . . animale microscopice. PONI, CH. 71. Peri foarte mici, microscopici, acoperă membrana aripilor. FAUNA, R.P.R. VIII_I, 11. ♦ Care se execută cu ajutorul microscopului. Analiză microscopică. 2. (Prin exagerare, adesea glumeț sau ironic) De dimensiuni (foarte) reduse; mic, mărunt, minuscul. Rădicarea unor individualități puternice contribui la sfărîmarea statului în suveranități microscopice. ROM. LIT. 384¹/1. Era o adevărată jucărie a naturii. De o statură microscopică, precum însuși n-o ascundea. NEGRUZZI, S. I, 206. ♦ S p e c. (Substantivat, n.) Cel mai mic corp de literă (2,5 puncte tipografice). Cf. V. MOLIN, V. T. ♦ De intensitate redusă. O rafală bruscă de vînt face să se ivească. . . o microscopică furtună. BOGZA, C. O. 219. ♦ Lipsit de importanță, fără valoare ; neînsemnat. Omul, astă insectă microscopică. . . s-a suit pînă la cele mai înalte regiuni ale empireului. FILIMON, O. I, 365, cf. MAIORESCU, CR. I, 57. ◊ (Cumulînd și ideea. de dimensiune, de cantitate, de proporție) Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați. EMINESCU, O. I,. 132. ♦ F i g. Meschin, îngust. Micimea vieței unui om, cu toate microscopicele lui interese. . . sînt minunat de bine exprimate în satira întîia. GHEREA, ST. CR. I, 116. - Pl.: microscopici, -ce. – Din fr. microscopique.