MILOSÎRD adj. (ȚR) Milostiv. Milosîrd fii norodului tău. BIBLIA (1688). Cela ce ești bun, unul milosîrd, unul îndurat și milostiv. MOL. 1741, 393. Mucenicul D[o]mnului cel prea milosîrd. MINEIUL (1776); cf. R. POPESCU. Etimologie: sl. milosrŭdŭ. Vezi și miloserdnic, milosîrdi, miloserdie. Cf. bulciuș, meserernic, miloserdnic.