MINOREÁN, -Ă adj. (Învechit, despre persoane) Minor (1); p. g e n e r. care nu se bucură de drepturi civile (și politice) depline. Cf. LM. Fata, oricît de bătrînă ar fi ajuns, rămînea tot minoreanâ și numai prin căsătorie devinea majoreană. F (1874), 213, cf. EMINESCU, N. 106. - Pl.: minoreni, -e. – Din germ. minorenn.