mintie sf [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~teie / Pl: ~ii / E: cf srb mantija] (Ban; Trs) 1 Haină lungă, de obicei îmblănită, care se poartă peste îmbrăcămintea obișnuită Si: (reg) mintea Vz manta. 2 Anteriu preoțesc. 3 (Îe) Doar nu mi-o scurta ~ia Exprimă încercarea de a arăta indiferență față de pedeapsa ce i s-ar putea da.