Definiția cu ID-ul 1329027:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINUNÍCĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui m i n u n e (2); p. e x t. frumusețe, splendoare. (Ca epitet pentru copii) Te dam huța pe picioare, O minunică răsfățată, Și te-ntrebam care-de-care: Ce ești mata – băiat ori față ? VLAHUȚĂ, P. 113. – Minune + suf. -ică.