MISTRIClOl, -OAIE adj., s. f. 1. Adj. (Prin Ban. și Olt.; despre părul animalelor) Pestriț; (despre animale) care are părul pestri;. Cf. VÎRCOL, V. 96. Mistriŝoń se zice la vite cînd e păru mestecat și nu se poate răspunde cum vine păru nici în partea aia nici în aia. CONV. LIT. XXXIX, 1 132. 2. Adj. (Prin Ban.; despre plante și animale; p. e x t. despre oameni) Provenit din încrucișarea a două specii, rase etc. diferite; corcit. Mistriŝoń despre vite de soi ( = rasă) amestecat. CONV. LIT. XXXIX, 1 133. Mistriŝoń se zice de un cîine care nu-i nici copoi nici cîne de oi. ib. Mistriŝoń .. . care are tata țigan și mama rumână ori tata rumân și mama țigancă. ib., cf. ALR 1 132/18. ♦ (Despre oameni) Care nu-i „nici om, nici muiere”. (CONV. LIT. XXXIX, 1 133); (despre bărbați) care are preocupări sau comportări specifice femeilor (ib.); (despre femei; care are preocupări sau comportări specifice bărbaților (ib.). 3. Adj. (Prin Ban.) Nici mare, nici mic (ca dimensiuni); mijlociu (3). Mistriŝoń se zice de marvă care nu-i nici mare, nici mică. CONV. LIT. XXXIX, 1 133. 4. S. f. (Regional, în forma místricioaie) Pînză țesută în casă din urzeală de bumbac și băteală de cînepă (Peștișani-Tirgu Jiu). L. ROM. 1 961, nr. 1, 22. – Pl.: mistricioi, -oaie. – De la mistreț.