MISTRIȚÁT, -Ă adj. 1. (Olt.; despre părul animalelor) Provenit din încrucișarea a dc plante sau animale diferite; corcit; Cf. VÎRCOL, V. 96, PLOPȘOR, V. O., ALR I 445/846. MAT. DIALECT. I, 231. 2. (În nord-estul Olt., despre fructe; forma mistricit) De pădure, p ă d u r e ț; sălbatic. Cf. MAT. DIALECT, I, 231. - Pl.: mistrițați, -te. – Și: mistriceat, (PLOPȘOR, V. O.), mistricit, -ă adj. – V. mistrița.