MISTUI vb. (Mold.) A salva, a scăpa. Cela ce va petreace prin cel vinovat . . . pentru să-ș poată amistui capul, să va certa după voia giudețului. PRAV. Și mergînd la Țarigrad cu altă nu s-au putut mistui, ce s-au închinat. CANTA; cf. NCL II, 296. Variante: amistui (PRAV.; NCL II, 296). Etimologie: magh. emésztni.