modalitate sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~tăți / E: fr modalité] 1 Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop Si: mod (1), manieră (1). 2 (Rar) Conjunctură. 3 (Fiz) Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți. 4 (Jur) Clauză restrictivă care întârzie sau stinge efectul unei obligații.