MOLDOVENESC, -EASCĂ adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova sau la moldoveni, originar din Moldova, care este caracteristic sau specific Moldovei sau moldovenilor; moldovean (2), (franțuzism învechit) moldav (2). Leatopisețul nostru cel moldovinesc așa scrie de pe scurt. URECHE, ap. GCR I, 69/9, cf. 142/30, GCR II, 86/7, 151/8, 195/29. Istoriia Americăi. . . acum întăi tălmăcită în dialectul moldovenesc. IST. AM. 1^r/10. Șidem trîntiți pe divanuri în toată dezinvoltura moldovinească. RUSSO, S. 28, cf. 12. Pe semne gîndești că eu nu știu zicătoarea moldovenească: lupul părul schimbă. . . NEGRUZZI, S. I, 141, cf. 37. Carul vechi e căruța moldovenească, mare și grea. PAMFILE, I. C. 128. Dar munții moldovenești n-au prea cunoscut castele gotice. PETICĂ, O. 415. Simțeam pătrunzîndu-mâ blîndeța nesfîrșită a peisagiului moldovenesc. SADOVEANU, E. 100. Trei voinici ardelenești, Cu securi moldovenești. MAT. FOLK. 992, cf. 118, 522, 690. ◊ (Pe lîngă nume de plante sau de animale, indică specia sau varietatea) Soiurile cele mai cunoscute de popușoi sînt. . . moldovenesc, care are boabele mai mușcate; culoarea îi este galbenă deschisă. PAMFILE, A. R. 68, cf. 114, 179, 184, DAMÉ, T. 63. Un car mare mocănesc . . . Cu doi boi moldovenești, Lungi de coarne, Ciungi de coade. MAT. FOLK. 746, 1 050, cf. CHEST. V 67/38, 53, ALR I 856/223, 259, 269. ♦ (Despre oameni, astăzi rar) Moldovean (2). Era și boieri moldovenești. Vasilie Vornicul. . . Vasilie spătariul. . . și alții. IST. Ț. R. 56. Să trage. . . . din domnii cei vechi moldovenești. NECULCE, L. 16. Trimisul moldovenesc le mai citi în ședință plenară următoarea ironică scrisoare. HASDEU, I. V. 57. Precum dăduse în 1574 tronul Moldovei lui Petru Șchiopul, principe muntean, astfel acumu dau pe acel din Muntenia unei odrasle moldovenești. XENOPOL, I. V, 47. Sufletește, el este un povestitor moldovenesc din trecut și din prezent. ALAS 12 I, 1936, 9/3. ♦ (Substantivat, f.) Graiul românesc vorbit de moldoveni. ♦ (Regional) Hora moldovenească (și substantivat, f., de obicei art.) = numele unui dans popular în ritm de horă, care se execută mai ales de flăcăi; melodie după care se execută acest dans. Hora de la Bobeni, hora moldovenească, hora-n două părți. SEVASTOS, N. 281. Poruncește lăutarilor să cînte moldoveneasca, adecă hora de brîu. MARIAN, NU. 358. După ce au ieșit afară, [nuntașii] nu desfac danțul îndată, ci formează mai întîi o horă, o moldovenească. id. ib. 562. Hora care în Bucovina se mai cheamă și moldoveneasca. PAMFILE, J. II, 35, cf. III, 9, VARONE, D. 116, II XII 277. Jocurile la nuntă sînt. . . rusasca, moldoveneasca (hora), brîul, ungureasca. ȘEZ. I, 35. Facim o roată; aceie să cheamă mulduvineasca. ALRT II, 171, cf. ALR I 1 477/217, ALR II 4 336/414. – Pl.: moldovenești. - Și: (regional) moldovinesc, -eáscă, mulduvinésc, -eáscă adj. – Moldovean + suf. -esc.