MOLIPSEÁLĂ s. f. (Rar) Molipsire. Nizamul să-l păziți pentru cei ce vor veni de la locuri cu bănuială de molepseală (a. 1824). DOC. EC. 319. Molivseala aceștii boale să face printr-un miros ce ese din așternutul bolnavului. CONOFAU, V. 10/1. ◊ F i g. Stroe Vardaru se înverșuna să se descotorosească de molipseala cu care îl căpătuise Coco. C. PETRESCU, A. R. 49. – Și: (învechit) molivseálă, molepseálă, molevseálă (COSTINESCU) s. f. – Molipsi + suf. -eală.