MOLOȘÁG s. n. (Regional) Moină¹ (1). Iarna, cînd cîntă cocoșii. . . e semn cum că vremea are să se moaie, va fi cald sau moloșag. MARIAN, S. R. I, 120, cf. id. O. I, 352, PAMFILE, VĂZD. 2. Era așa, după o vreme de moloșag, cam pe la aprinsul luminărilor. Omătul muiat începea să înghețe iar. SADOVEANU, O. V, 261, cf. XIII, 984. Are să vie primăvara . . . are să vie ! Auzi, cîntă cocoșii a moloșag. CAMILAR, N. II, 303, cf. 300. Cînd cîntă cucoșii ziua, e a moloșag. ȘEZ. VI, 29. După cîteva zile de ger aspru, a venit un moloșag, de credeai că-i aproape primăvară. Com. din PIATRA-NEAMȚ. ◊ (Adjectival) De Bobotează . . . dacă vremea a fost moloșagă, se va înăspri. ZANNE, P. IX, 390, cf. PAMFILE, VĂZD. 10. – Pl.: moloșaguri. - Și: moleșág s. n. SCRIBAN, D., PAMFILE, J. II, 155. – Moale¹ + suf. -oșag.