MOLĂTÁTE s. f. (Rar) 1. Atitudine, mișcare leneșă, înceată. Acea carîtă. . . în care a mea Laisâ se-ntinde cu molătate. CONV. LIT. III, 49. 2. Moliciune (2). Molătatea ce urmează după entuziasm. ALECSANDRI, S. 77. De această molătate a interesaților se folosiră adversarii. SBIERA, S. 333. – Și: (rar) moletáte (LB, BARCIANU), molitáte (LM) s. f. – Moale¹ + suf. -ătate.